Whitney Houston- o viata care a contat.. doar 48 de ani...

Vestea mortii lui Whitney Houston m-a intristat putin.. nu neaparat pentru ca a fost una din cantaretele mele preferate, ci pentru ca a murit departe de Dumnezeu.
Dumnezeu i-a dat harul sa se nasca intr-o familie crestina, la fel ca unii dintre noi. Pe langa asta i-a dat un talent si o voce pe care nu multi oameni le au. A avut harul de a creste intr-o biserica si de a auzi de mica despre Dumnezeu. Totusi... a ales sa-i intoarca spatele. Si-a folosit darurile pentru a incanta auzul oamenilor nu pentru a bucura inima Celui ce i le-a dat. Dumnezeu a asteptat-o 48 de ani. Cunosc oameni pe care Dumnezeu i-a asteptat mai mult, dar si oameni pe care i-a asteptat mai putin.
Inca un lucru care m-a pus pe ganduri a fost ceva ce   am auzit la stiri in seara asta. Cel ce dadea cateva date biografice despre cantareata a spus un lucru. Dupa ce a cantat in corul bisericii din care a facut parte, si unde si-a descoperit talentul, mama ei a dus-o sa cante in cluburi de noapte. Nu-i ciudat? O mama crestina, isi incurajeaza copilul sa cante in cluburi de noapte.
Ma intreb... ce e in inima si mintea mamei ei acum. Oare daca o indemna sa isi foloseasca darul pentru Dumnezeu si ii dadea ea insasi exemplu in sensul asta, nu era alta situatia acum?
Cum ne traim vietile? Suntem siguri ca vom mai fi aici maine? Ce facem cu darurile primite de la Dumnezeu? Ce exemplu dam copiilor nostri? Incotro ii indreptam? In ce locuri ii ducem? Ce aud si vad la noi? Suntem responsabili pentru vietile noastre si ale lor. Dumnezeu sa ne ajute sa traim vieti care sa conteze nu doar pentru pamantul acesta, ci pentru vesnicie.